
0 plays · Nov 14, 2026
Există jocuri pe care le termini și le uiți după câteva săptămâni. Există jocuri care îți rămân în memorie ani întregi. Și apoi există The Legend of Zelda: Ocarina of Time, un titlu care, după aproape trei decenii, încă le dă lecții multor producții moderne. Iar Nintendo s-a hotărât să-l readucă în actualitate, cu un remake pentru Switch 2 care arată spectaculos și, mai important, repară câteva dintre lucrurile care ne-au scos peri albi în 1998. Da, inclusiv celebrul Templu al Apei!
Salutare! Bogdan Menci este numele meu și ești la Let's Play on Play, rubrica în care explorăm lumea jocurilor video alături de Revista GRIND. Astăzi vorbim despre The Legend of Zelda: Ocarina of Time, pornind de la recenzia colegului meu, Tudor-Codrin Enea, care a avut ocazia să testeze noua versiune pe Nintendo Switch 2.
Lansat inițial în 1998, Ocarina of Time a fost unul dintre jocurile care au definit aventurile tridimensionale. A stabilit standarde pentru explorare, lupte, construcția nivelurilor și felul în care poate fi spusă o poveste într-un joc video. Acum, la aniversarea a 40 de ani a francizei Zelda, Nintendo readuce această aventură într-o formă modernizată.
Povestea rămâne, în esență, un basm. Link, un copil din pădurea Kokiri, primește de la Marele Copac Deku o misiune care îl va purta prin întregul ținut Hyrule. Alături de zâna Navi, trebuie să o ajute pe prințesa Zelda și să-l împiedice pe Ganondorf să pună mâna pe Triforce, un artefact sacru capabil să îndeplinească dorințe.
Nu avem o poveste complicată, cu răsturnări de situație la fiecare cinci minute, ci una despre curaj, prietenie și lupta dintre bine și rău. Iar Tudor povestește în recenzia sa că remake-ul a reușit să-i trezească aceleași emoții pe care le asociază cu jocurile copilăriei. Mai mult, a descoperit aceeași curiozitate și în privirea copilului său, care urmărea aventurile lui Link.
Nintendo a intervenit discret asupra poveștii, modificând câteva replici și oferind personajelor mai multă personalitate. Inclusiv Navi a devenit ceva mai puțin insistentă. Dacă ai jucat originalul, știi foarte bine cât de des auzeai celebrul „Hey, listen!”. Ei bine, acum zâna pare să fi înțeles că nu trebuie să-ți atragă atenția la fiecare două minute.
Cele mai importante schimbări apar însă în gameplay.
Link poate acum să alerge și să sară folosind un buton dedicat. Pare ceva banal în 2026, dar în original traversarea unor zone presupunea destul de multe rostogoliri, iar săriturile necesitau poziționări precise. Acum explorarea este mult mai naturală.
Sistemul de luptă și-a păstrat simplitatea, însă selectarea obiectelor este mai rapidă, într-un stil asemănător cu Tears of the Kingdom. Arcul și praștia beneficiază de control prin mișcare, ceea ce face țintirea mai precisă. Există totuși și o problemă: sistemul care fixează adversarii nu funcționează întotdeauna corespunzător, în special la distanță.
Dar cea mai interesantă schimbare privește templele și puzzle-urile. Nintendo a regândit anumite trasee pentru a elimina o parte dintre frustrările versiunii originale. Templul Pădurii și, mai ales, Templul Apei sunt acum mai ușor de traversat, fără să-și piardă provocările.
Practic, poți să te concentrezi pe rezolvarea puzzle-urilor, în loc să te întrebi pentru a cincisprezecea oară pe unde trebuia să mergi. O veste excelentă pentru cei care au rămas traumatizați de nivelurile subacvatice!
Vizual, transformarea este impresionantă. Nintendo a folosit propriul motor grafic pentru o prezentare mult mai realistă. Hainele personajelor au texturi și materiale distincte, mediile sunt mult mai detaliate, iar unele elemente reacționează la condițiile din jur. De exemplu, în Peștera Dodongo, Link transpiră din cauza căldurii, iar scutul său de lemn poate lua foc.
Jocul rulează la 60 de cadre pe secundă, atât pe televizor, cât și în modul portabil. Rezoluția nativă este de 1080p, iar tehnologia FSR 1 îmbunătățește imaginea af
04:47
04:50
04:27
05:28
06:22
05:03