Scenariul următor probabil îți este cunoscut:
O catastrofă se întâmplă pe pământ, iar cei rămași în viață își găsesc refugiul salvator în locuri izolate care îi apără de pericolele din mediul exterior.
Chiar dacă ar părea tentant să credem că ne va fi bine în boxele blocurilor noastre, acolo printre gogonele și varza murată, ecuația supraviețuirii într-un adăpost nu este chiar atât de simplă.
Pe lângă structura de rezistență care să te apere de o eventuală explozie sau alte elemente periculoase, tehnologia implementată între pereții sale, trebuie să fie destul de avansată pentru a asigura susținerea vieții pe termen lung. Sigur, dacă ai știi că poți revenii periodic în exterior probabil reînnoirea garniturii de șuncă pusă la saramură și refacerea stocului de țuică, te-ar ajuta să treci câteva zile bune peste pericol. Mai pui deoparte și câteva bucăți de conserve de pateu Bucegi și un butoi cu apă de la boboteaza și gata, te-ai asigurat pentru aproape un an de zile.
Dacă pe noi abia de curând de când cu războiul de la graniță ne-a venit o idee să ne numărăm adăposturile subterane, americanii de pe vremea crizei rachetelor nucleare din Cuba, din 1962, au tot încercat să își construiască ăl mai perfect adăpost antiatomic care a a existat vreodată. Și crede-mă că această idee a fost pusă în practică de la omul de rând și până la cel mai mare miliardar. Sam altman și bill gates chiar sunt cunoscuți pentru încercărilor lor de a-și construi adăposturi luxuriante. Ce borcane de zacuscă și castraveți murați, vezi acolo săli de cinema și zone de fitness…
Există și companii private precum Vivos care îți poate face sau te poate caza direct la unul dintre adăposturile sale.
Tehnologia din spatele unui astfel de buncăr, ar trebui să fie compusă clar din câteva sisteme vitale.
Probabil vor exista componente electrice și electronice în ansamblul său așa ca acestea vor trebui protejate împotriva impulsurilor electromagnetice pe care o explozie de marimea celor nucleare le-ar provoca. Apoi vei avea nevoie de aer iar aici va trebui să ca adăpostul tău să aibă filtre avansate pentru a îndepărta agenții nucleari, biologici și chimici. Vor trebui să existe sisteme de ventilație, de purificare a apei, de generare de oxigen. Va trebui să poți să comunici cu exteriorul pentru a ține legătura cu alți oameni și de a fi la curent cu evenimentele din afara.
Însă serialul Silo și cele asemănătoare lui precum Fallout sau chiar și Snowpiercer, chiar dacă în acest ultim titlu, refugiul găsit este sub forma unui tren care nu se oprește niciodată, se prezintă ideea de supraviețuire în grupuri de masă. Aici organizarea și tehnologia trebuie să fie la un alt nivel. Bineînțeles trebuie să se țină cont și de calamitatea care se va întâmpla, pentru ca în teorie ar trebui să fie simplu să creezi stocuri și resurse pentru câțiva ani, fără glumă dar unele conserve au și 6 ani valabilitate. Dar dacă trebuie să supraviețuiți generații întregi în acel loc?!
Va trebui să creezi un ecosistem care să imite procesele de trai ale unei comunități în toată regula. Tehnologia socială ar trebui să fie cea care primează. Organizarea în diferite structuri și compartimente care utilizeze clasele sociale și cele profesionale într-un mod în care ar face un oraș adevărat să funcționeze. Să existe soluții pentru a crea energie regenerabilă, hrană sustenabilă, de a asigura medicamentația celor bolnavi, educația celor tineri dar si ordinea la nivelul micro societății izolate.
Serialele pe care ți le-am enumerat prezintă mereu supraviețuirea grupului prin luptele din interiorul acestora. Unele pentru putere, altele pentru supraviețuire și altele pentru o concluzie finală. Ce vreau să zic e ca la un moment dat cineva și cândva va vrea și va trebui să iasă iar la suprafață. Iar atunci poate ca va fi mai bine sau poate ca nu….
Aceasta a fost o noua rubrică de Short Tech News, bogdan Menci este numele meu și da, azi