Am făcut precizarea si paralela de la început pentru ca acest joc vine dintr-o perioadă în care titluri legendare precum cele menționate deja, sau încă unul care sigur îți va trezi amintiri plăcute, GTA3, reușeau să devină părinții jocurilor moderne.
2001 - 2002 a fost o perioadă în care s-a născut generația mea de gameri. Cei care ne chinuiam între orele de liceu să facem schimb de cd-uri și DVD-uri pentru a putea să ne jucăm cele mai noi apariții. Mă rog, cel puțin cele care reușeau să ajungă sub o formă sau alta și în orașul nostru.
Era acea vreme în care un joc venea scris pe câteva discuri și atunci când instalai ceva mai pretențios, deveneai un fel de dj, bagă cd1, bagă cd2 și tot așa, până la dongul de final care te anunță că totul a fost instalat.
Cat despre Silent Hill 2, îmi aduc cu nostalgie aminte. A rămas una dintre amintirile vii, pentru că m-a făcut cu adevărat pentru prima dată să îmi fie frică. Frica mi-a fost de la bun început, pentru ca nu știam dacă o să reușesc să îl instalez. Pe vremea când eram la liceu mă luptam cu multe variabile când voiam sa instalez ceva. Oare or merge cd-urile astea, mi le citește unitatea optică? Mi se va instala până la capăt? Cat timp va dura? Am ultimul driver și direct xul potrivit? Va merge crackul sau cd-ul de pornire?
Jocul Silent Hill 2 am încercat să-l instalez o dimineață întreagă. am crezut la un moment dat ca nu voi reuși, dar îmi aduc aminte la a 4-a încercare, după vreo jumătate de ora, pc-ul meu reușea într-un bun sfârșit să treacă de blocajul pe care l-a tot avut în jurul celor 89% la sută de procente. De foarte multe ori ținea de voință și răbdare pentru a nu ceda și a anula toată operațiunea. Bun, am reușit într-un final să-l pornesc.
Însă, ca să îți faci o idee, la timpul la care eu dădeam play, unul dintre părinții mei ajunseseră acasă și a decis să se odihneasca în camera mea. Așadar nu eram singur și nu , nu era nici ora serii de culcare ci ajunsesem abia la ora prânzului, deci în amiaza mare! Un soare afară ca nici un scaraoschii nu ar fi avut curaj să iasă din beznă pentru a mă speria. Dar ce să vezi, pun căștile, si dau sa încep jocul iar după câteva zeci de minute de plimbat prin ceață, de dat piept cu realitatea sinistră din timpul poveștii, încep să capăt acea senzație de a mă întreba, dacă e cineva în spate, de a fi mereu alert. Psihoza personajului principal din joc, adică a lui James, se transpusese puțin și în pielea jucătorului, adică fix mie.
Atunci am înțeles, că acesta va fi jocul care va însemna ceva și peste mulți alți ani. Și uite că acest third person survival horror, a reușit precum lighioanele alea de corpuri fără cap, dar care se mișcau fantastic de repede cu membrele deformate, să ajungă în zilele noastre, să ne sperie și sub o haină grafică mult îmbunătățită.
Realizat în Unreal Engine 5, din punct de vedere al graficii beneficiază de ce are mai bun această tehnologie. Mai ales ca este un remake și nu doar un remaster. Personaje construite iar, lumini dinamice adăugate, reflexii și multe alte îmbunătățiri vizuale.
Povestea lui James cel care ajunge în orășelul silent Hill pentru ca primește o scrisoare de la soția sa Mary aparent moartă în urmă cu 3 ani de zile, a rămas aceeași. Gameplayul a fost și el ușor modernizat dar mă rog, lanterna, bâta cu cuie și arma aia mereu cu prea puține gloanțe reprezintă în continuare temutul tău arsenal.
Lansarea remakului silent Hill 2 se realizează pe platformele pc și PlayStation 5. Recenziile de până acum, par a fi bune, iar singurele nemulțumiri ar fi pe partea optimizării cam neglijente. Însă, sunt curios, după lansarea oficială, dacă fanii genului vor fi încântați de această noua variantă așa cum au fost odinioară acum mai mult de două decenii.
Ai fost la Short Tech News! Până data viitoare să fie jucar! Pe curând!